In mijlocul unei veri suedeze toride, o studenta a Academiei de Politie din Vaxjo este violata si ucisa in mod brutal. Evert Backstrom, un inspector misogin si egocentric, are misiunea de a conduce o echipa de investigatii. Antipatic, Backstrom este lipsit de simtul responsabilitatii si considera ca toata lumea ii este inferioara. In ciuda tuturor defectelor, reuseste sa-si urmeze ideile si instinctele si sa gaseasca faptasul exact la timp pentru a-si revendica gloria.
Umorul negru, tonul caustic si ritmul alert al actiunii sunt marci inregistrate ale stilului lui Leif G. W. Persson, creatorul unui personaj aparte: inspectorul Evert Backstrom. Desi il descrie ca fiind „mic de statura, gras si primitiv“, Backstrom este, prin vitalitatea, ciudateniile si sarcasmul lui, unul dintre cei mai indragiti politisti din literatura scandinava.
Asa se prezinta momentan Cazul Linda. Este prima carte din trilogia cu care vine la pachet si momentan pot spune ca se vorbeste mai mult despre politisti decat despre victima/crima. Detectivul principal Backstrom este motivul pentru care am si terminat cartea, este dragut, comic si sarcastic pana la sange. Placut sarcastic, intr-un mod in care pot declara ca il ador.
Ni se dezvaluie multe din gandurile sale si chiar este altceva, pe langa cliseele des gasite la detectivi prin carti de crima. Sunt la pagina 200 si abia acum fac progrese in cazul crimei, bineinteles ca sunt vecini care devin suspecti, o doamna draguta cu cateii sai si agresorul sexual de la etajul 3 care ii trimite colegei sale de lucru scrisori anonime si dildo-uri custom made. Insa nimic concludent, nimic personal, nimic macar apropiat de cine ar fi criminalul.
Ce m-a enervat de fapt la culme a fost ca in sedintele tinute de politisti, toti se axau pe ideea de cum a avut loc crima, neajungand la niciun suspect dar nimeni nu si-a pus problema de motivul crimei… Pentru ca pana la urma criminalul era cineva cunoscut Lindei. Si ei ca politisti nu s-au gandit sa o cunoasca pe Linda, sa vada ce ii placea, cu cine umbla si care este de fapt motivul atribuit crimei sale.
All in all, cum am spus mai sus, am terminat cartea pentru ca mi-a placut firea lui Backstrom tocmai de aceea i-am oferit si 1/5 stele. Dar sufera de un sidrom des intalnit de mine mai nou la anumite carti, are aproape 600 de pagini si se putea publica linistit ca o carte de 350 de pagini. Daca ar fi fost mai scurta, mai la obiect, poate as fi luat in considerare sa termin trilogia. Nu e spoiler alert dar criminalul se dezvaluie in aceasta carte
