Editura: Epica
Anul apariției: 2016
Blocajele pe care le am înainte să tastez cuvintele unei recenzii noi nu se compară cu ceea ce simți când impactul unei cărți citite recent e la fel de pregnant ca un parfum scump și puternic. Zece respirații scurte nu este cea mai mare provocare pe care am primit-o, dar cu siguranță am avut nevoie de mult mai multe guri de aer proaspăt decât mi-aș fi putut imagina. Și, dacă cumva am avut îndoieli în ceea ce privea impactul menționat, acum nu pot decât să le dau deoparte și să încerc să respir exact ca toți ceilalți. Pentru că despre asta e vorba aici. Despre respirație.
Cum naiba poate să te ajute o respirație scurtă? De ce nu o respirație profundă? De ce zece? De ce nu trei sau cinci sau douăzeci?
Lui Kacey Cleary îi este greu să respire normal după ce un accident de mașină i-a răpit persoanele dragi, singurele pe care le iubea atât de mult, cu excepția surorii ei mai mici, Livie, pe care a salvat-o răceala. Încă de acum patru ani, interiorul lui Kacey duce o luptă pe care reușește să o stăpânească pentru ca Olivia să trăiască în continuare în cochilia plină cu planuri pentru viitor, la care sora ei mai mare nu mai poate aspira.
După un incident petrecut în casa unchiului și a mătușii lor, Kacey și Livie „evadează” din Michigan cu gândul de a începe o viață complet nouă, în care destinația lor este Miami, unde nimeni nu le cunoaște pe ele și unde nimeni nu le cunoaște trecutul. Ce speră Kacey, însă, este ca în Miami să nu existe vecini dornici de noutăți, dar speranțele sunt năruite de îndată ce se trezesc la ușă cu o chelneriță cu abilități de acrobat, și un copil de cinci ani curios. Storm și Mia sunt exact ceea ce Kacey încearcă să evite: prieteni în fața cărora să se confeseze.
Legăturile sufletești nu sunt bune. Legăturile sufletești provoacă durere.
Dacă Livie nu ar exista în viața ei, probabil Kacey ar trânti uși în fața tuturor, fără ca măcar să facă efortul de a încerca să se adapteze și fără să îi pese de cine roiește în jurul ei. Având-o pe Livie cu ea, nu poate decât să forțeze zâmbete și să arboreze măști care ascund amănuntele dureroase, ferecate cu lanțuri și bare de fier pe care nimeni să nu le poată scoate la suprafață.
De parcă Storm și Mia nu ar fi fost de ajuns, într-un moment în care nu se aștepta, albastrul ochilor lui Kacey cunosc albastrul ochilor lui Trent, vecinul cu motocicletă din apartamentul de alături a căror gropițe o fac pe Kacey să se topească ca o înghețată în soarele de iulie. Apariția lui Trent o răscolește atât de tare încât nu reușește să se controleze și să se agațe de drumul pe care și l-a propus. Își dă seama rapid că Trent nu intră în categoria băieților care urmăresc un singur lucru când intră în vorbă cu ea, iar asta nu o ajută deloc în încercarea ei de a se îndepărta. Trent îi pătrunde pe sub piele și își face loc în inima ei cu ușurință, afișând tot timpul gropițele și cercetând-o cu ochii lui albaștri, comportându-se cu ea de parcă ar fi singura gogoașă cu glazură de pe platou, având grijă să îi fie tot timpul bine și să zâmbească.
Am devorat personajele. Pe toate.
M-am bucurat de fiecare în parte, de fiecare personaj care își croia drum în lumea lui Kacey și care se străduia să rămână acolo. Pe Kacey am văzut-o, încă din primul capitol, ca fiind unul dintre cele mai puternice personaje întâlnite vreodată. Este independentă, sarcastică, gata să sfărâme pe oricine are intenția de a le face rău atât ei, cât și surorii ei mai mici, și comică și relaxată atunci când este cazul. Olivia este opusul lui surorii ei; este amabilă, prietenoasă, inocentă, naivă, un înger care ar lua apărarea oricui și care și-ar dori o viață mult mai bună pentru Kacey.
„Pe când eu sunt un nor de furtună ce se profilează amenințător la orizont, ea este soarele care străpunge norul.”
Pe Trent l-am admirat din prima secundă. Încă de la prima lor întâlnire, Trent mi-a inspirat încredere și simpatie, iar când făcea tot posibilul ca ea să zâmbească, admirația a crescut până la nivelul cel mai înalt. Reușește să o citească ca pe o carte deschisă, să vadă în ea lucruri pe care Kacey le ține într-un spațiu intim, privat de răutățile lumii.
Cum de poate să vadă ceea ce eu nu vreau să vadă, ceea ce mă străduiesc atât de tare să ascund?
Este misterios, intrigant și îți stârnește curiozitatea așa încât te face să te întrebi dacă nu cumva e doar un spirit călător, menit să îi readucă lui Kace zâmbetul pe buze și să îi repare inima distrusă în urmă cu patru ani.
Dăruiește-mi inima ta, Kacey. Voi lua tot ce vine cu ea la pachet.
Nu mă pot plânge și de celelalte personaje.
Storm este suficient de matură pentru cei douăzeci și trei de ani ai săi, dar faptul că o are pe Mia cred că i-a dat dreptul de a se maturiza atât de devreme. Are momente când este și copilăroasă, de parcă își resetează vârsta și ajunge din nou la optsprezece ani, când orice adolescent visează la lucruri mărețe. Mi-a plăcut cum s-a strecurat în sufletul lui Kacey, devenindu-i prietenă și arătându-i că se poate încrede în ea cu absolut orice.
Mia este mai mult decât decorațiunile dintr-o sală de bal. Este glazura de pe tort, este tortul însuși, șampania și covorul roșu, muzica și ringul de dans. N-am crezut că mă voi atașa atât de mult de un copil, care n-ar trebui să conteze atât de mult, dar iată că am făcut-o. Și Livie la fel.
Ben mi-a fost antipatic inițial, dar am ajuns să îl plasez pe lista personajelor pozitive. Poate nu mi-a ajuns la inimă, cum au făcut-o altele, dar el, Cain, Dan și Nate au completat atât de bine povestea că asta nu a avut o importanță majoră.
Cartea este bine structurată, descrierile îți dau mai mult decât ai nevoie și vei iubi pur și simplu stilul autoarei, care este în plină armonie cu restul, în vreme ce viața lui Kacey se desfășoară în capitole din prezent, combinate cu fragmente de la momentul accidentului.
Sursă: Pinterest
Advertisements
Share:
