Editura: Colosseum București
Anul apariției: 1995
Curățenia de vară în bibliotecă face întotdeauna minuni și scoate la iveală volume pe care le credeam demult uitate sau pierdute, rătăcite printre cele care îmi atrag, cumva, mai mult atenția, mult mai mult decât o fac unele. Hotel du Lac este o carte mai veche, cu cotorul șters de anii scurși, cu paginile ușor îndoite, îngălbenite, dar care și-a păstrat un miros vechi, special, menit să îmi readucă aminte de anumite momente legate de relația mea cu lectura. Era oarecum ascuns de ochii care cercetau tot timpul să extragă o carte nouă, iar acum, ieșit la lumină, răspândind un aer istoric, și-a câștigat locul pe birou lângă volume noi, într-o stare mult mai bună, cu pagini albe, nu îngălbenite, înainte să poată fi din nou regăsit pe rafturi, dar cu siguranță va căpăta un alt loc.
Nu obișnuiesc să răsfoiesc lecturi doar pentru că m-a impresionat coperta, ori titlul, dar aici am făcut „gafa”, dacă o pot numi așa, să mă las cucerită de designul aparent banal, demodat, și de cele trei cuvinte previzibile în mintea unui cititor, și totuși aparte.
Edih Hope scrie despre romantism; scrie despre iubire, despre dragoste, despre pasiune și legături intense, despre dorințe și vise. Nu a reușit, însă, să-și scrie povestea de dragoste așa cum și-a dorit să fie. Copleșită de situații întortocheate din viața sa, cu dezamăgiri și singurătate, se retrage la Hotel du Lac pentru a-și face ordine în gânduri, în viață, și pentru a se descoperi pe sine. La început, Edith nu e încântată și entuziasmată, ci mai degrabă sceptică și nerăbdătoare ca sezonul să se încheie și ea să plece acasă, odată cu închiderea ușilor hotelului.
Curând, scriitoarea găsește o alinare în persoanele care își fac apariția în salonul hotelului și ajunge la concluzia că trebuie să aibă răbdare și să încerce să se adapteze peisajului în care și ea se încadrează. Scrisorile către cel pe care îl iubește ne ajută să mai deslușim misterele ce-i zbârnâie prin minte, aflând, așadar, că dragostea ei se îndreaptă către David, un bărbat însurat cu copii.
Creatura blajină și prudentă care fusese chiar ea cu câtva timp în urmă, pe malul lacului, dispăruse de asemenea, se dematerializase odată cu ascensiunea către aceste straturi superioare de aer, și, prin prisma unui straniu proces de cristalizare, se formaseră noi componente ale unui eu mai puternic, mai realist, capabil să savureze bucuria, ba chiar s-o anticipeze.
Mi-a luat ceva timp să citesc. Nu am nicio idee de ce a durat așa de mult, acele câteva zile se puteau transforma, fără să clipesc, în câteva ore. Poate căldura e de vină, dacă e să mă scuz într-un mod jenant. Poate n-am fost chiar atât de atrasă de pretențiile doamnei Pusey și a fiicei sale, Jennifer, personaje care mi-au displăcut de la prima până la ultima apariție. Mme de Bonneuil, o doamnă părăsită de fiul și nora sa îngrijorată că statutul ei în societate ar decădea dacă soacra i-ar sta pe cap, are câteva scene ce se încheie mult prea repede, fără a lăsa un gust plăcut. Doamna cu cățelul, “proclamată” de însăși Edith, aduce cu ea câteva secvențe comice, iar gândul îți zboară numaidecât la femeile în vârstă care fac câte o plimbare zilnică prin parcuri, pe alei, alături de un câine care mai de care aranjat și împopoțonat, adulându-l prin expresii faciale blânde și totodată aspre, certându-l atunci când latră la cine nu trebuie și mângâindu-l când simțul matern ia amploare.
Domnul Neville, un bărbat părăsit de soție pentru un altul mai tânăr, se face remarcat prin aparițiile sale fulgerătoare care lasă în urmă sfaturi ce te determină să meditezi puțin, dar și prin ținutele sale elegante, rupt parcă din paginile unor cărți din epoca victoriană, cu gesturi timide și neîndrăznețe.
Nu poți să trăiești viața altuia. Nu poți s-o trăiești decât pe-a ta.
Edith este asaltată de cuvintele lui care au un impact major, îndemnând-o să se oprească asupra unor decizii ce, așa cum este probabil, pot fi greșite.
— N-ai idee cât de promițătoare începe să-ți pară lumea atunci când te-ai hotărât să trăiești doar pentru tine. Și cât de sănătoase devin deciziile tale atunci când devin complet egoiste.
Intriga lipsește cu desăvârșire, dar nu este o carte tensionată, alertă, deci așteptările trebuie să fie limitate. Potrivită pentru zile în care alte cărți nu te mai ajută, pentru seri când ești epuizat de la orele de serviciu. Pentru dimineți liniștite, pline de pace și cu un miros dulceag de ceai.
Niciodată n-am avut prea mare succes în privința asta, așa încât a fost o ironie supremă faptul că m-am îndrăgostit de un bărbat care a avut dintotdeauna succes în toate privințele. Am trăit pentru tine.
Cartea poate fi găsită în limba engleză pe Elefant și BookDepository.
Advertisements Share:
