Nu exista in cariera niciunui pilot atat de multe momente de virtuozitate, atatea recitaluri frizand limita bunului simt comun, atatea valsuri extreme pe muchia prapastiei precum in cei 20 de ani petrecuti de Michael Schumacher in F1.
4. Marele Premiu al Spaniei 1994 – Barcelona. 47 de tururi cu cutia blocată în treapta a 5-a“La început parcurgeam turul în 1m32s. Am găsit o modalitate nouă de a utiliza treapta a cincea şi astfel am putut din nou să rulez în 1m26s. Am fost şi eu destul de surprins, dar cu experienţa căpătată la volanul maşinilor sport de grupa C am învăţat diferite maniere de a rula, cum să-mi adaptez stilul de pilotaj pentru a menaja maşina, sau pentru a economisi combustibil. Am utilizat şi acum acelaşi stil şi m-a ajutat enorm.
M-a scos dintr-o încurcătură teribilă.”
Michael Schumacher
Primele patru curse ale sezonului se încheiaseră cu tot atâtea victorii trecute în rândul său, iar MP spaniol nu putea începe mai bine: un pole-position dominant obţinut în ziua de sâmbătă se părea că va fi convertit într-o victorie uşoară. Dar greieraşii din ansamblul tehnic Benetton-Ford ce până atunci se dovedise ireproşabil şi-au făcut pentru prima dată simţită prezenţa. Şi astfel am asistat la cea mai bună cursă a lui Michael de până atunci.
Startul s-a dat pe o vreme toridă şi totul părea o nouă procesiune. Schumi s-a instalat imediat la conducerea ostilitaţilor şi a fugit de urmăritori la o rată de o secundă pe tur. Cei de la Williams îşi frângeau mâinile. Chiar nu mai era nimic de făcut? În aparenţă nu.
După 21 de tururi germanul avea aproape 16 secunde avans, când a efectuat prima oprire la standuri. Şi acum au apărut primele probleme cu selecţia vitezelor. Apoi ele s-au agravat şi cutia a rămas blocată în treapta a cincea. Hakkinen a trecut la conducere, iar Hill l-a urmat în turul 25. Dacă până atunci, rulase în 1m25s – 1m26s pe tur, cu un vârf de 1m25.155a ce va rămâne şi recordul circuitului, odată cu ivirea problemei timpii au crescut dramatic învârtindu-se în zona 1m31.5s. Dar asta numai pentru câteva tururi, apoi maşina Benetton a dat semne că îşi revine, Michael rulând din nou in 1m26s – 1m27s, în acelaşi ritm cu liderii. Cutia de viteze nu îşi revenise prin minune, ci Schumi găsise o modalitate de a se descurca cu această problemă.
Turul 45: germanul intră la boxe pentru al doilea pitstop şi, ca prin minune, nu calează motorul şi reuşeşte să repornească în cursă. Experienţa acumulată în WSC a fost esenţială aici, la fel de mult ca ingeniozitatea şi incredibilul control asupra maşinii ce în două rânduri a părut scăpată de sub control, plecând de spate în două derapaje puternice. Într-o manieră aproape inexplicabilă, asemănătoare cu stilul în care Gilles Villeneuve şi mai târziu Senna reuşeau să ţină sus în ture capricioasele motoare ale erei turbo, Michael ţinea acum V8-ul Zetec ce atingea zona roşie la 15.500rpm, undeva la 10.000rpm la ieşirea din viraje, pentru a compensa din raportul lung al celei de-a cincea viteze, jonglând cu ambreiajul de parcă ar fi fost cu 20 de ani mai devreme!
Timp de încă 10 tururi Michael chiar s-a apropiat la 7.5 secunde de liderul Hill, apoi a hotărât că nu are rost să forţeze inutil, mai ales că lipsa treptei a şasea îi crea un dezavantaj de circa 20km/h pe linia de start sosire unde se putea depăşi. Aşa că a redus ritmul şi a a încheiat pe doi, la 24 de secunde în spatele lui Damon Hill, care, fair-play ca întotdeauna, a recunoscut că fără ghinionul lui Schumacher şansele sale ar fi fost iluzorii.
© Cahier Archive
Dar pentru a avea o imagine cât mai clară asupra unei performanţe ieşite din comun, să dăm cuvântul cifrelor seci. Iată pentru început timpii lui Michael până la apariţia problemei (ce a coincis cu prima intrare la standuri):
Iar acum timpii după blocarea cutiei:
“Pentru mine aceasta a fost cea mai mare cursă făcută vreodată de Michael, chiar dacă nu a câştigat. A fost pur şi simplu strălucitor” a concluzionat Flavio Briatore.
Advertisements Share this:
