Cursul lui Peter Mendelsund de pe SkillShare mi-a dat imboldul necesar sa fac un exercitiu de creativitate sau cel putin sa incerc sa inteleg ce se ascunde in spatele procesului de elaborare al unei coperti de carte. Daca veti parcurge cursul cu pricina, o sa realizati exact la ce ma refer.
Prima mea incercare a fost cu “Domnita” lui Mateiu Caragiale, care suna cam asa:
Verzi-tulburi ochii-i galeş revarsă pe sub gene
Ispita pătimaşă şi doru-nveninat.
E-naltă, cu păr galben, cu mersul legănat,
În grelele-i veşminte păşind măreţ şi-alene.Mişcările-i sunt line, molatece, viclene,
Şi dulcele-i grai curge duios şi răsfăţat.
Dar, cine-i cată-n faţă se pierde săgetat
De negrul arc ce-mbină trufaşele-i sprincene.Muiată-n nestimate şi-n horbote de fir,
În mâna-i – spelbă floare de ceară străvezie –
Ea poartă pe subţirea năframă nărămzieCa un potir de sânge un roşu trandafir –
Şi, tot ca el, rănită în plină tinereţe,
Tânjeşte, se-nfioară şi moare de tristeţe.
