YEHUDI MENUHIN: Pentru a preveni ceea ce marea majoritate considera azi drept o inevitabila sinucidere colectiva, trebuie sa invatam cum sa permitem manifestarea potentialului pe care-l avem. La nastere fiecare dintre noi purtam amintirea speciei noastre, a structurii ei genetice, a perceptiei universale a infinitului si a abilitatii de a ne asculta pe noi insine. Invatam sa ne folosim auzul si vazul care ne ajuta sa apreciem si sa cream muzica si arta; ne dezvoltam din punct de vedere intelectual dobandind cunostinte si abilitati si trecem prin viata incercand sa ne folosim capacitatile la maximum. Cu toate acestea, nu intelegem cum sa exprimam sentimentul infinitului pe care-l purtam in noi. Incercam sa-l transformam in ceva tangibil, substantial si puternic pentru a avea controlul absolut asupra propriei persoane si a lumii noastre. Se pare ca singurul mod de a transmite sentimentul de eternitate fara a ne afecta ambitiile este prin expresia artistica si creativa, prin crearea unei opere care poate fi infinit de frumoasa – un exemplu de modalitate in care creativitatea poate salva aspectele brute, grosiere ale realitatii. As spune ca fara arta si fara umilinta sentimentul infinitului are putine sanse de a se exprima in afara puterii de a avea, a domina si a exercita controlul absolut. Cand eul domina, dorinta noastra de putere nu are limite. Individul poate fi vazut doar ca „o piesa intr-un mecanism”,dar, dincolo de ego, toti avem un eu care cunoaste secretul celulelor vii si crede in posibilitatea uniunii mistice cu Intregul.
Sursa: Ervin Laszlo, Stanislav Grof, Peter Russell – Revolutia constiintei
Advertisements Rate this:Share this:
