Nu exista in cariera niciunui pilot atat de multe momente de virtuozitate, atatea recitaluri frizand limita bunului simt comun, atatea valsuri extreme pe muchia prapastiei precum in cei 20 de ani petrecuti de Michael Schumacher in F1.
2. Marele Premiu al Belgiei 1995 – Spa Francorchamps. Virtuozitate artistică, tupeuşi oportunism
“Dacă începe ploaia şi maşina este pe slick-uri, decizia îi aparţine în totalitate
pilotului. El este singurul ce poate evalua pericolul situaţiei.
Michael s-a descurcat excelent. Ar fi fost extrem de uşor să piardă
controlul în aceste condiţii, dar nu s-a întâmplat.
A pilotat excepţional.”
Pat Symonds
Simplul fapt că a învins pornind de pe poziţia a 16-a reprezintă o performanţă remarcabilă. Şi a recuperat aceste 15 poziţii în 16 tururi! Dar Spa-Francorchamps 1995 reprezintă mai mult decât atât. Întrecerea belgiană ni-l arată pe Schumi în ipostaza de racer suprem înzestrat, cu un control ireal asupra monopostului, obstrucţionist chiar peste limita regulamentului şi dornic să-şi demonstreze superioritatea mai mult decât oricând până atunci. Un om care a iubit duelurile roată la roată la fel de mult ca Nuvolari şi care le-a abordat la fel de neortodox ca Senna.
Calificările pentru MP al Belgiei, afectate de rafale de ploaie, fuseseră un dezastru pentru german care nu reuşise decât să pună maşina în linia a opta a grilei. Ferrari-urile lui Berger şi Alesi monopolizaseră prima linie, apoi veneau Hakkinen şi Herbert, cu rivalul direct, Hill pe locul 8.
Startul s-a dat pe o pistă uscată şi imediat Michael a început şarja către una dintre cele mai improbabile victorii din cariera sa. În primul tur sunt înşiraţi Katayama, Bouillon şi Salo.
În turul 2 le vine rândul lui Barrichello şi Frentzen. Victimele asaltului din a treia buclă: Brundle şi Panis. Turul 4: Alesi are parte de uzualul său abandon şi Schumacher urcă incredibil pe 7. Două tururi mai târziu Blundell cedează şi el impetuozităţii germane în timp ce coechipierul de la Benetton, Herbert pierde controlul şi se răsuceşte.
Conducând în vechiul stil al gladiatorilor Lancia, Boillot şi Rosemeyer, Schumacher îl ajunge şi depăşeşte pe viitorul coechipier Irvine în turul 11. Trei ture mai târziu liderul Coulthard intră la boxe pentru realimentare şi pneuri noi, urmat de Berger în turul 15 şi Hill în 16. În acest moment Michael este noul lider. Acum intră în rol Der Sprintmeister.
Conştient că pe un circuit unde aerodinamica e esenţială, Williams-ul FW 17 creat de Adrian Newey este clar mai rapid, pilotul lui Briatore încearcă să maximizeze oportunitatea dată de o maşină mai uşoară înainte de a intra el la rândul său la boxe, lucru care se petrece în turul 18. Când iese din nou pe circuit, Hill este la aproape 20 de secunde în faţa, dar uimitor, Schumi este pe locul doi.
Turul 21: Prima turnură – începe ploaia şi Hill intră rapid la standuri pentru anvelope adecvate. Într-un moment de hotărâre, încredere în sine şi acuitate tactică, Michael decide să rămână pe slick-uri. Damon, revine de la boxe puţin în spatele rivalului său pe care îl prinde rapid, având avantajul pneurilor de ploaie şi al unui monopost mult mai rapid. Dar una e să-l ajungi pe Schumacher, alta e să-l depăşeşti. Cele două tururi care au urmat poartă amprenta geniului şi par a fi atinse de mâna divinităţii. Pe un circuit ud, germanul etalează un control al maşinii frizând cele mai elementare noţiuni ale fizicii comune. Totul topit într-un stil original, adică obstrucţionist, provocator, sfidător. Nuvolari a făcut-o înaintea sa. Senna la fel. Acum era vremea sa.
Cu slick-uri, el rulează în 2’23 pe tur, Hill în 2’17 în turul precedent, dar nu poate trece. Germanul se apără la limita regulamentului, într-un stil aparent ciudat, alegând să ruleze în unele viraje exact pe unde stratul de apă era mai pronunţat, şi totusi, ca printr-o minune, rămâne în faţă.
Turul 23: cele două maşini ies din Eau Rouge şi se părea că tracţiunea dată de cauciucurile de ploaie ii va da lui Damon un avantaj clar pe linia dreaptă, dar inexplicabil, Schumi îşi menţine poziţia. Şi din nou încearcă britanicul în Les Combes, dar germanul valsează prin faţa sa şi închide brutal.
Turul 24: Michael iese larg în acelaşi viraj şi Hill trece în sfârşit, dar ploaia se oprise. Cu toate că la finele acestui tur Williams-ul cu numărul 5 avea un avans de 3 secunde, uscarea rapidă a pistei îl pune pe Schumacher într-o poziţie perfectă şi în următoarea buclă acesta coboară cu 10 secunde sub timpul lui Hill care precipitat intră la boxe pentru slick-uri. Când părăseşte boxa Williams, Benetton-ul cu numărul 1 era la 30 de secunde în faţă. Asemănările cu Donnington 1993 sunt evidente.
În afară de abilitatea sublimă în a controla 700CP pe un asfalt cu o aderenţă precară, mai sunt două elemente care au înclinat balanţa în favoarea noului etalon al F1:
Ploaia a reînceput la puţin timp după acest duel şi ambii protagonişti au intrat la boxe pentru anvelope de ploaie, dar Hill a depăşit viteza impusă pe linia standurilor, primind o penalizare de 10 secunde. Schumacher s-a impus lejer, cu 20 de secunde avans.
Gentleman-ul care a fost Damon a recunoscut la final: “Michael a pilotat prodigios”, cu toate că a acuzat stilul defensivbrutal al acestuia.
Cert este că pilotajul lui Michael Schumacher din tururile 22 şi 23 are asigurat un loc acolo sus, lângă tururile 17-19 făcute de Nuvolari pe Nurburgring în 1935, fantasticele ultime 4 ture efectuate de Rosemeyer la Eiffelrennen în 1936, turul de deschidere al recitalului lui Clark de la Spa 1963 şi turul inaugural făcut de Senna la Donnington în 1993. Tururile zeilor.
Advertisements Share this:
