Nu exista in cariera niciunui pilot atat de multe momente de virtuozitate, atatea recitaluri frizand limita bunului simt comun, atatea valsuri extreme pe muchia prapastiei precum in cei 20 de ani petrecuti de Michael Schumacher in F1.
5. Marele Premiu al Malaeziei 1999 – Sepang. Cea mai buna cursa de echipa din istorie“Michael a fost cu o clasa peste toti. Toata dupa-amiaza n-a facut decat
sa incerce sa ruleze lent si, chiar si atunci, a trebuit sa se dea la o parte
din fruntea cursei. Nu o data, ci de doua ori.”
Martin Brundle
Michael revenea pe circuite dupa o pauza fortata de 6 curse datorata accidentului de la Silverstone in care isi rupsese piciorul. In testul preliminar de la Monza, timpii sai fusesera competitivi dar nu senzationali, asa ca multa lume privea cu scepticism aceasta miscare pripita.
Scopul declarat al lui Schumi cu ocazia GP-ului inaugural de la Sepang era sa-l ajute pe coechipierul Eddie Irvine sa isi apropie titlul mondial. Si totul a mers conform planului. Ceea ce a uimit a fost insa viteza nefireasca etalata de german si modul in care pur si simplu s-a jucat cu toata lumea. A fost o cursa in care Michael i-a avut pe toti la degetul mic. Inca de la primele minute ale calificarilor, viteza nimicitoare a germanului a aruncat o umbra asupra celor doi protagonisti ai luptei pentru titlu: Irvine si Hakkinen.
Irlandezul nu s-a putut apropia la mai puţin de 0.95s de coechipierul său, în timp ce finlandezul a fost uimit să constate că deşi McLaren-ul său era favorit la pole aici, totuşi a venit de abia al treilea, la 1.118s de Schumacher. Ce a urmat duminică a reprezentat cea mai bună cursă de echipă din istoria F1, modul în care Michael s-a jucat cu adversarii, ridiculizându-i chiar şi când mergea la pas creând dubii asupra valorii reale a celorlalţi piloţi de pe grilă. Sau, cum a spus-o Eddie Jordan:
“Ori Michael este vreun extraterestru, ori ceilalţi nu-şi merită locul în F1”.
Să revedem pe scurt filmul unui GP clasic. Turul 1: Schumacher porneşte perfect şi după prima buclă are deja 1.7s avans în faţa unui Irvine presat puternic din spate de Coulthard. După a doua învârteală ecartul se dublează, apoi Ferrari-ul cu nr. 3 încetineşte brusc şi la începutul turului 4 îi face loc lui Irvine să treacă. Scopul era să-l facă pe Eddie scăpat şi să-l înghesuie apoi în pluton pe Mika Hakkinen.
În turul 5 scoţianul încearcă o manevră robustă asupra lui Schumi, agaţă o parte din aripa faţă a F399-ului. Reuşeşte să treacă, dar obiectivul germanului era Hakkinen, nu Coulthard. Din acest moment începe joaca sa de-a şoarecele şi pisica cu cel pe care l-a considerat mereu cel mai aprig rival al său. Dacă în bucla 8 erau peste 2s între ei, în a 12-a diferenţa se înjumătăţise, finlandezul fiind împins în ghearele lui Barrichello.
Pilotând haotic la prima vedere, Schumacher avea în mână o rezervă atât de mare încât în aceste momente îl juca pe degete pe Hakkinen ca pe un novice. Turul 15: abandonul lui David Coulthard ridică o greutate de pe umerii lui Irvine şi îl determină pe Michael să încetinească şi mai mult. Până în turul 18 în spatele său se formează un trenuleţ cu două vagoane: Hakkinen şi Barrichello.
Pilotajul inteligent îl scoate din sărite pe un Mika frustrat. Pe zonele de accelaeraţie propice depăşirilor Ferrari-ul dispărea din raza de atac a McLaren-ului pentru a scădea subit ritmul pe zonele virajate unde se mişca de parcă ar fi avut o greutate atârnată de coada maşinii. Dacă în turul 16 Irvine conducea cu 4.5s avans, în turul 21 distanţa este de 11.6s. “Excelentă treabă, Michael!” i se transmite de la boxele Ferrari. Pentru a¬-şi hrăni orgoliul, dar şi pentru a arăta cine e în continuare cel mai bun din lume, o calcă la maximum în următoarele 3 bucle şi distanţa până la lider scade cu 4s. Asta deşi avea o cantitate mai mare de benzină îmbarcată, alegând strategia cu o singură oprire la standuri.
Irvine efectuează primul pitstop în turul 25, Hakkinen îl urmează un tur mai târziu, Schumacher o face în 29, fiind staţionar pentru 11s. Revine pe pistă la 5s de colegul său şi la 1.8s în faţa rivalului acestuia la titlu. Două tururi mai târziu ecartul până la Eddie crescuse la 8.1s, Mika fiind din nou înghesuit şi ţinut la cutie, asta dându-i din nou posibilitatea lui Barrichello să se apropie. Mai trec 7 bucle şi liderul are acum un tampon de 17s , Schumacher continuând joaca sa cu Hakkinen care încearcă toate trucurile ştiute pentru a trece în faţă, doar că în zonele propice pentru depăşiri germanul ia imediat un avans important pentru a reveni din noul la stilul obstrucţionist şi fals haotic etalat toată cursa.
Turul 41: Irvine efectuează al doilea pitstop şi se întoarce pe circuit în poziţia secundă, în spatele coechipierului său, dar şi al lui Hakkinen. Cei doi se depărtează de irlandez , dar în turul 47 campionul en-titre vine şi el la boxe pentru un scurt pitstop. Acum Michael conduce relaxat întrecerea şi pentru a se distra o calcă iar tare şi în bucla 51 are 7s avans în faţa lui Irvine. Apoi încetineşte brusc şi îi face loc ceremonios pentru a doua oară iralendezului. Mika ieşise de la boxe prea în spate pentru a le mai crea probleme şi cele două Ferrari-uri încheie încolonate primul GP al Malaeziei.
© SHIZUO KAMBAYASHI / AP
“Făcusem nişte modificări la maşină şi ne aşteptam să funcţioneze. Chiar au funcţionat, comentează Irvine. Apoi Michael s-a întors şi umilit pe toată lumea. Mi-a spus: “Dumnezeule, este dezarmant!, Nu numai că este cel mai bu nr.1, acum este şi cel mai bun nr.2.”
Mika Hakkinen: “Aceasta a fost cea mai grea cursă din cariera mea de pilot de F1. Am dat tot ce am putut, dar Ferrari au avut o tactic fenomenală pentru care nu-i condamn. Am stat toată cursa în spatele lui Michael, dar nu am putut trece de el. A trebuit să fiu prudent pentru a nu fi prins pe picior greşit de tehnica sa ciudată şi oscilantă. Accelera şi frâna când te aşteptai mai puţin, modulând viteza în viraje după bunul său plac, aşa că a trebuit să fiu foarte atent să nu intru în el”.
Advertisements Share this:
